***
Cu toate avem haine in garderoba noastra pe care le iubim, unele mai mult, altele mai putin, insa nimic nu se compara cu perechea noastra preferata de jeansi. Mai ales cand sti ca a fost foarte dificil sa o gasesti, iar asta daca esti norocoasa, pentru ca uite, am o prietena care nici pana acum nu si-a gasit perechea aceea de blugi care sa o multumeasca pe deplin. Ba nu ii vine bine pe talie, ba trage cusatura intr-o parte, ba nu este culoarea potrivita, ba sunt prea scurti, ba sunt prea lungi, ba, ba ba… De vina sa fie oare piata, care produce in masa tot mai mult si mai mult, fara calitate?! Sau cererea, faptul ca ne-am obisnuit cu haine frumoase si ieftine?
Oricum ar fi, cert este ca nu este deloc usor sa gasim perechea perfecta de jeansi, tocmai de aceea, in momentul in care o gasim, suntem dispuse sa cheltuim chiar si sume colosale pe ea. Nu degeaba se spune ca daca vrei sa investesti in ceva, investeste intr-o pereche buna de incaltaminte si o pereche buna de blugi.
Povestea mea cu jeansii cred ca a inceput de cand eram mica. Imi amintesc ca toata chestia asta cu blugul era ceva cu totul nou, mai ales ca erau anii ’90, cand incepeam sa importam lucruri noi de afara, si perechiile de blugi erau o adevarata minunatie. Prima mea pereche de blugi cred ca am avut-o pe la 8-9 ani si o purtam doar la ocazii speciale, si bineinteles ca eram tare mandra de fiecare data cand o imbracam. O data stiu ca m-am impiedicat pe scarile de la bloc si i-am julit in genunchi, cred ca am plans ore in sir dupa ei, asa mult ii indrageam.
Apoi, odata cu anii, a devenit din ce in ce mai greu sa imi mai gasesc o pereche de jeansi pe care sa o indragesc asa de tare. Iar daca o gaseam, apoi nu mai imi era buna, si trebuia sa renunt la ea. Ulterior, am inceput sa descopar pasiunea pentru shopping, si imi placea sa merg sa probez perechi de blugi, insa ieseam de multe ori dezamagita din cabina de proba, iar produsul il lasam trista pe stander, pentru ca nu corespundea deloc cu asteptarile mele…
Daca ma uit in sifonier, o sa gasesc multe perechi de blugi, unele de care poate nici nu mai stiam de ele, insa doar pe una o port cel mai mult, aceea este perechea mea preferata de jeansi. Si cand ma gandesc ca in momentul in care am vazut-o pe umeras in magazin nici nu imi cautam blugi, era doar o sesiune de plimbat prin magazine, din aceea pe care o faci din cand in cand doar ca sa vezi ce mai e nou pe rafturi. Eram cu mama mea, acum cativa ani buni, si noroc ca ea se blocase la un articol si il tot studia, am zis sa ma duc si eu sa probez perechea aceasta de blugi. Cred ca a fost cel mai inspirat moment al meu, pentru ca de atunci, cand vreau sa port jeansi, aceasta este perechea pe care o aleg de fiecare data si in care ma simt minunat. Imi place la ei in primul rand culoarea, albastrul acesta, pe care nu prea l-am mai vazut prin magazine la alti blugi, foarte greu se gaseste, imi place croiala, imi place ca nu se schimba nimic la ei cand merg, sau cand stau jos, sa simt ca se vede ceva, imi place ca sunt simpli, dar in acelasi timp foarte chic si se incadreaza foarte usor la tinutele mele si la restul hainelor…Imi place tot la ei!
Si mi-am dat seama ca ei sunt perechea mea prefarata de jeansi cand m-am imbracat cu tinuta asta.
M-am gandit “wow, eu chiar am purtat blugii astia, si inca ii ador. Iar asta e mare lucru!”.
Si mi-am spus atunci ca trebuie sa fac o postare speciala despre asta, prin urmare iata-ma, aici, povestindu-va entuziasmata.
Voi ce istorie aveti cu jeansii?
Lasati-mi si povestioara voastra intr-un comentariu, sunt tare curioasa sa aflu voi prin ce experiente ati trecut!
***
