As vrea sa incep acest articol prin a va ura si eu clasicul “La Multi ani!” si prin a va spune ca ma bucur sa va gasesc aici, si in 2017.
M-am uitat in ultimele zile pe retelele de socializare, nu ca pana acum nu m-as fi uitat, pentru ca sunt prezenta 24/24, face parte din viata mea, insa in aceste zile am fost atenta mai mult ca de obicei la continutul livrat si mai precis la statusurile si gandurile fiecaruia dintre voi, cu privire la anul 2016, si m-am gandit ca ar fi corect fata de voi, cei care m-ati urmarit cu loialitate in 2016, sa va impartasesc si eu gandurile mele despre anul ce tocmai a trecut si despre cel ce tocmai a sosit.
Primul sentiment pe care il am cand ma gandesc la 2016 este o usoara tristete si dezamagire. Spun dezamagire pentru ca as fi vrut mai mult de la mine, as fi vrut sa fac mai mult si mai multe. Stii feelingul acela cand ai vrea sa faci si aia, dar sa o faci si pe cealalta, dar totusi parca mai ai inca cateva lucruri pe lista, si toate sunt importante?! Cam asta m-a incercat pe mine in 2016. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, pentru ca am reusit sa termin cu succes cele doua mari proiecte importante pentru mine, incepute in 2015, si ma refer aici la faptul ca in februarie am scapat de aparatul dentar, dupa doar un an (consider ca am fost norocoasa). Stiu ca multi ati fost surprinsi cand am dezvaluit ca am fost purtatoare de aparat dentar, iar acum toata lumea imi admira zambetul, insa pentru mine inca nu este perfect, asa cum imi doresc eu, mai am de facut cativa pasi, dar aceasta este o alta etapa. Greul a fost purtarea efectiva a aparatului, iar procesul inca nu s-a terminat. In momentul de fata port gutiera, ceea ce ne duce la un alt subiect si ma gandesc serios sa scriu despre asta.
Al doilea mare proiect au fost cele doua cursuri de Croitorie, respectiv Constructor tipare, pentru care a trebuit sa ma mut din nou la Bucuresti, pentru un an, in toamna lui 2015. Primul curs l-am terminat in februarie 2016, iar al doilea in septembrie 2016, ambele finalizate cu note foarte bune. Tot aici am cunoscut si castigat o prietena, care, cu toate ca acum suntem departe, gandurile mele bune sunt mereu catre ea.
Mai spun dezamagire pentru ca prima parte a anului a fost destul de incarcata si nu am reusit sa onorez toate comenzile pentru fuste asa cum mi-as fi dorit, pentru ca efectiv nu faceam fata si cu cursurile si cu cusutul, pentru ca da, eu singura le tai, eu le cos, eu le calc, eu iau comenzile, eu le ambalez, eu le livrez, si toate astea necesita extrem de mult timp si efort. In special calcarea produsului si livrarea coletelor. Nu te-ai fi asteptat la asta, nu? Dar gandeste-te ca unele colete le trimit prin posta, iar pe toata perioada cat am locuit in Bucuresti am prins cozi enorme si cred ca stiti cu totii cat de incet se misca treaba la ghiseele postale. Treaba asta ma costa in primul rand timp, ajungeam sa stau si cate o ora la coada pentru a va putea trimite coletele la timp si cat mai repede. Nu ma plang, pentru ca iubesc ceea ce fac si iubesc sa va trimit coletele cu fustele mult asteptate de voi.
Va povesteam si in alte articole ca imi doresc si lucrez sa imi formez propriul atelier, iar lucrul acesta nu s-a putut in 2016, insa in 2017 noi credem ca avem toate sansele sa realizam acest proiect. Ne-am gandit deja la cateva idei prin care sa imbunatatim afacerea, si inca ne gandim, constant.
O mare tristete o am si pentru furtul aparatului, de care v-am povestit, aici pe blog. A fost o pierdere financiara foarte mare si o pierdere pentru blog, in conditiile in care ne-am dorit enorm sa investim in calitatea pozelor. Cel mai tare ma doare ca nu s-a intamplat din neglijenta. Nici acum nu inteleg ce, cum si de ce s-a intamplat acest lucru. Am plans, am umblat, am disperat, insa am trecut peste acest lucru, pentru ca viata merge mai departe, cu bune si cu rele.
Toatea adunate, furtul aparatului, energia mea indreptata spre cele doua cursuri, onorarea comenzilor voastre si faptul ca o mare parte din timp mi l-am petrecut in fata masinii de cusut, au facut ca eu sa ma ocup mai putin de blog, fata de cum mi-as fi dorit si asta ma intristeaza, pentru ca imi place mult si blogul. E mai mult decat o pasiune, e un mod de viata. De fapt, tot ceea ce fac este mai mult decat o pasiune si asta ma bucura, pentru ca fac doar ceea ce imi place. Chiar daca in 2016 nu am reusit sa ma implic atat cat mi-as fi dorit si acest lucru m-a intristat, cumva, anul acesta ma motiveaza sa fac mai mult. Si voi incerca mai mult.
Si acum, pe final, ca am vorbit de bune si rele, as vrea sa va povestesc si partile bune din 2016, pentru ca nu as vrea sa va las cu un gust amar.
Consider, ca de departe, cea mai frumoasa parte a lui 2016 a fost vacanta noastra la Roma. Chiar daca si Roma m-a dezamagit, cu siguranta nu incadrez acest lucrur la partile negative, ci din contra, la partile bune. Pentru ca am calatorit, am descoperit, am invatat si am avut multe zambete pe fata in aceasta vacanta, iar cel mai placut si sincer zambet a fost in dimineata cand am deschis ochii si primul lucru pe care l-am vazut a fost iubirea mea, in genunchi, pe langa pat si cu inelul de logodna indreptat spre mine, in acea cutiuta mica, neagra, eleganta. A fost cel mai emotionant moment si cea mai frumoasa dimineata, avand in vedere ca eu nu iubesc diminetile, iar acea amintire ma face sa lacrimez si acum de emotie.
Au fost multe momente frumoase, pe care le datorez familiei, prietenilor si chiar si celor care au aparut episodic in viata mea. Nu am uitat nici de voi, cei care sunteti de fiecare data aici cu mine, cand postez ceva, si pentru voi am ganduri si planuri marete cu blogul, care, cu putin noroc, daca se vor realiza asa cum imi doresc eu, cred eu ca va voi surprinde placut.
Desigur ca imi este foarte greu sa rezum intr-un singur articol un an din viata mea, pentru ca au fost mult mai multe evenimente, unele mai neplacute, cum a fost si momentul cand am crezut ca o sa o pierdem pe bunica, altele mai fericite, insa tragand linie, stiu ca 2017 va fii diferit. Diferit pentru ca, in primul rand, avem de participat la o nunta, a NOASTRA, si simt cum incep emotiile sa se adune, iar eu trebuie sa ma inarmez cu rabdare si multa inspiratie pentru ca lucrurile sa fie asa cum am visat. Pana acum suntem in grafic, avem localul dorit, data dorita, cea mai indragita formatie si avem fotografii cei mai buni, cu care am mai colaborat la un proiect tare frumos, in vara lui 2015 si am fost extrem de multumiti. In rest, imi doresc sa muncesc mai mult si sa evoluez pe toate planurile, dar in special sa evoluez ca om.
Tu ce sentimente ai pentru 2016? Si ce iti doresti pentru 2017?
Felicitari! Iti doresc un an mult mai frumos si plin de realizari, asa cum iti doresti!
Cand aveti nunta? Si eu ma pregatesc si simt ca nu am facut nimic…desi mai este timp, momentan nu am intrat in panica si sper ca panica sa vina cat mai tarziu! 😀
Iti multumesc mult! La fel si tie iti doresc! Si de asemenea iti multumesc pentru toate comentariile frumoase din 2016! Ma bucur sa te regasesc aici si in 2017 🙂
Nunta noastra este in octombrie! A voastra? 🙂
Octombrie…mai e mult timp pana atunci! 🙂
Noi in iunie!
Foarte tare articolul Andreea.este de apreciat cat ești de deschisa cu noi,cele care îți urmărim blogul.Toate pățim diverse chestii însă este de lăudat faptul ca împărtășești cu noi și lucrurile mai puțin bune din viata ta.
Iti multumesc Valentina! Si eu apreciez comentariul tau 🙂